Emisfere cerebrale: ce face cu adevărat fiecare parte

Nu există oameni „de emisferă stângă” sau „de emisferă dreaptă” — dar creierul chiar este lateralizat, iar toată discuția stă în distanța dintre aceste două propoziții. Anumite funcții se concentrează într-adevăr într-o parte. Ceea ce nu s-a găsit niciodată este un om al cărui creier să funcționeze pe o singură emisferă.

Ce face cu adevărat fiecare emisferă

Ambele coloane descriu tendințe, nu comutatoare. Emisferele sunt unite prin corpul calos și fac schimb de informație continuu, așa că sarcinile obișnuite — a urmări o conversație, a citi o hartă, a rezolva o problemă — le folosesc pe amândouă.

De unde vine ideea: pacienții cu creier divizat

La început a fost știință adevărată. În anii 1960, Roger Sperry și colegii au studiat un număr mic de pacienți cărora li se secționase corpul calos pentru a controla o epilepsie severă. Fără acea legătură, emisferele puteau fi testate separat și se comportau diferit: ceea ce era arătat doar emisferei drepte nu putea fi descris în cuvinte. Sperry a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1981, „pentru descoperirile sale privind specializarea funcțională a emisferelor cerebrale”.

Saltul s-a produs în afara laboratorului: rezultate despre emisfere deconectate la câțiva pacienți operați au fost repovestite ca afirmație despre creiere intacte din populația generală și apoi ca afirmație despre personalitate. Michael Corballis a separat cele două straturi în 2014, în PLoS Biology.

Ce a ieșit când ideea a fost testată

Nielsen, Zielinski, Ferguson, Lainhart și Anderson au aplicat RMN funcțional în repaus la 1.011 persoane între 7 și 29 de ani, au împărțit substanța cenușie în 7.266 de regiuni și au întrebat dacă oamenii diferă prin cât de puternic sunt conectate rețelele lor din stânga sau din dreapta.

Au găsit ce prezice anatomia: noduri realmente lateralizate, între ele regiunile limbajului. Nu au găsit ce prezice teoria populară. Nu exista un grup cu rețeaua stângă global mai puternică și niciunul cu cea dreaptă. Cineva poate avea un sistem al limbajului puternic lateralizat la stânga fără ca nimic altceva să încline într-acolo.

Nici limbajul nu stă în stânga la toată lumea

Cea mai bine stabilită asimetrie are excepții frecvente. Knecht și colegii au măsurat dominanța emisferică pentru limbaj la 326 de voluntari sănătoși prin Doppler transcranian funcțional: dominanță dreaptă la 4% dintre dreptacii marcați, urcând odată cu stângăcia până la 27% dintre stângacii marcați.

De ce ideea rezistă

Pentru că este predată. Macdonald, Germine, Anderson, Christodoulou și McGrath au chestionat în 2017 3.877 de persoane — 3.045 din publicul larg, 598 de cadre didactice și 234 cu pregătire solidă în neuroștiințe. Afirmația că unii oameni sunt „de emisferă stângă” și alții „de emisferă dreaptă” și că asta explică diferențele la învățare a fost acceptată de 64% din publicul larg, 49% dintre profesori și încă 32% dintre cei mai instruiți în domeniu.

Pentru România nu există un studiu național publicat. Cifrele europene disponibile diferă mult, ceea ce spune ceva în sine: 91% din 137 de profesori în Regatul Unit și 86% din 105 în Țările de Jos (Dekker și colab., 2012), 67,2% din 284 în Spania (Ferrero, Garaizar și Vadillo, 2016), 55% din 573 de viitori profesori în Grecia (Papadatou-Pastou, Haliou și Vlachos, 2017). Credința urmează ce a transmis fiecare sistem de învățământ.

Emisfere, inteligență și IQ

Împărțirea după emisfere face parte dintr-o familie de idei care sortează oamenii în tipuri cognitive. Stilurile de învățare o fac după formatul preferat, iar tipurile de inteligență după domeniul de abilitate. Toate trei sună mai bine decât arată dovezile lor.

Un test de IQ măsoară ceva mai îngust și mai bine definit: raționamentul, rezolvarea de probleme verbale și numerice, memoria de lucru și viteza de procesare, exprimate ca număr pe scala IQ. Dacă întrebarea de sub testul de emisferă este de fapt dacă se poate progresa, dovezile sunt adunate aici: cum îți poți crește IQ-ul.

Cadru și limite

Acest text are scop informativ. Nu este diagnostic și nu constituie sfat clinic. Lateralizarea chiar se evaluează în medicină — înaintea unei intervenții neurochirurgicale sau după un accident vascular cerebral — iar nimic de aici nu descrie și nu înlocuiește acel proces.

IQ Revealed nu este afiliată, susținută sau asociată cu Fundația Nobel, cu moștenitorii lui Roger Sperry ori cu vreuna dintre universitățile, revistele și echipele de cercetare menționate pe această pagină. Sunt numite pentru ca fiecare afirmație să poată fi urmărită până la lucrarea care o susține. Citatele provin din rezumatele publicate ale acelor lucrări și din textul Fundației Nobel.